De unde pot cumpăra cartea


iubire-intre-doua-lumi_1_produs

 

 

Pentru a cumpăra cartea, click aici !

Reclame

Review-uri


iubire-intre-doua-lumi_

 

„Iubire între două lumi” este o carte care m-a impresionat profund… o carte care m-a provocat sa călătoresc înapoi în timp, o carte care m-a făcut să mă simt de parcă aş fi acolo. Când am luat cartea, mă aşteptam la o carte plictisitoare, dar nu a fost nici pe departe aşa. O carte nu prea cunoscută, totuşi de premiul Nobel pentru literatură. O carte în care oricine a iubit profund vreodată se poate regăsi. Am mai citit cărţi frumoase, dar aceasta e de departe preferata mea.

 

Mulţumesc, Andreea.

Cum poţi publica


Bună dragii mei,

Astăzi o să abordez un subiect mai „delicat”. Vreau să vă ofer informaţiile de care aveţi nevoie, voi, tinerii autori, pentru a putea publica o carte. Cartea voastra! Sună minunat, nu? Dar nu vă pot promite că va fi un drum uşor, ba din contră, dacă nu sunteţi suficient de motivaţi, oricât de bine aţi scrie, tot nu veti fi publicaţi, acesta este tristul adevăr.
Ori veţi ajunge să scrieţi pe gratis pe un blog mai mult sau mai puţin promovat – asta de voi depinde – ori veţi rămâne în anonimat.
Ideaa publicării este de a vă face remarcaţi, de a ajunge la public, de a inspira. Încă un fapt sumbru: majoritatea autorilor au devenit faimoşi post-mortem. Aşa că, dacă vă doriţi bani şi faimă, nu este un domeniu potrivit. E un lucru ştiut ca majoritatea artiştilor, dar mai ales scriitorii – „mor de foame”, din păcate.
Dar să nu privim scrisul ca pe un hobby. Când aud acest lucru, sau văd dezaprobarea în ochii celor din jurul meu, clachez nervos. De parcă este o crimă să fii artist. La noi, nonvaloarea este la apogeu şi în ochii multora, a fi scriitor e o crimă. Mai degraba te apreciază dacă spui ca eşti functionar public, portar, sau contabil, decât autor. Deci obişnuiţi-vă să fiţi stigmatizaţi şi blamaţi pe de o parte şi adoraţi pe de alta.
Scrisul vine cu două tăişuri. Asumaţi-vă riscul, dar gândiţi-vă la ce vă înhămaţi.

Să ajungi să te faci remarcat în acest domeniu este destul de greu, dar nu imposibil.
Pentru că:
– în România există o mare doză de prostie, snobism şi ipocrizie;
– publicul care înainte citea, stă pe facebook şi joacă farmville;
– cărţile nu mai sunt „la modă”, pentru 80 % din persoane;
– lumea este într-o continuă mişcare şi nimeni „nu mai are timp” de citit.
Deci, vă adresaţi unui mic segment de public. Ţinând cont de cât de bine scrieţi şi ce subiect abordaţi, acel procent se înjumătăţeşte. Pare puţin, însă având în vedere că suntem 7 miliarde, aveţi o şansă.

Există două variante: colaborarea cu editurile sau publicarea în regim de autor.

1. Trimiţi manuscrisul tehnoredactat şi revizuit la nişte edituri consacrate sau nu. Editurile cunoscute te pot face remarcat mult mai uşor decât cele obscure.
Până în momentul publicării este un drum anevoios.
De multe ori, cei care şi-au trimis materialele la acele edituri, nu au primit un răspuns nici macar dupa 6-8 luni, deşi editurile specificau foarte clar că în maxim 6 luni vor aproba sau nu manuscrisul.
Dezamăgirea este mare atunci când aştepţi cu sufletul la gură un raspuns pe care nu îl vei primi niciodată.
Dacă îl vei primi, pregăteşte-te psihic să ţi se modifice părţi din materialul tău, practic vei fi controlat de editură. Nu vei investi nimic, dar vei plăti cu nervii.
Onorariul tău va fi de 7-15% din preţul final al cărţii.

2. Mai există varianta de a-ţi plăti singur costurile cărţii.
Dar la o editură de renume, aceste costuri sunt ENORME şi NEFONDATE.
La o editură mai puţin cunoscută, costurile sunt „mai mici”, dar nu ai parte de promovare.

Tu practic îţi plăteşti ISBN-ul (INTERNATIONAL STANDARD BOOK NUMBER – ISBN este un cod internaţional de identificare al cărţilor, definit prin ISO 2108), un anumit număr de exemplare tipărite şi promovarea.

Multe edituri nu vă vor spune ceea ce vă voi spune eu acum:
Vă puteţi publica scrierile în regim de autor:

– ISBN-ul vi-l puteţi lua gratis de la Biblioteca Naţională; aveti dreptul la 2 pe an.

„Centrul Naţional ISBN atribuie coduri ISBN pentru lucrări ocazionale sau în regia autorului în număr de maxim 2 coduri într-un an calendaristic.
Materialele necesare pentru acordarea codului ISBN ocazional sunt următoarele:
• Formularul-cerere completat (il gagiti pe site-ul Bibliotecii Nationale)
• copia A4 după macheta copertei 1 , pentru lucrările tipărite;
• copia A4 după ecranul de prezentare, pentru documentele electronice.”

După ce trimiteţi cele mentionate mai sus, în maxim 2 zile lucrătoare veţi obţine prin mail, mult râvnitul ISBN.

– Tipărirea/revizuirea/tehnoredactarea – costuri editura vs. costuri tipografie
E o vorba: „mai bine faci tu ceea ce ai de făcut, decât să te bazezi pe alţii”. Chiar şi la editurile mai mari, am întâlnit atâtea greşeli, încât am rămas uimită. Aşa că mai bine vă ocupaţi voi de aceste lucruri. Este mai obositor, dar acea carte va fi „copilul” vostru, aşa că treceti la treabă. Un „copil” cere responsabilitate.
Aşa că nu este suficient doar să scrieţi bine.
Revenim la costuri. Editura obscură cere de exemplu 1000/1500 Euro pentru 500 de exemplare. Dacă mergeţi la o tipografie, costurile ar fi doar de 25-30% din ceea ce vă cere editura.
O editură cunoscută cere şi 2000 E pentru doar 100 exemplare!

Altă variantă ar fi să vă înscrieţi la concursurile pentru debutanţi. Concursuri organizate de edituri, pentru a ajuta autorii necunoscuţi să se remarce.

– Promovarea
Editurile îţi promit marea cu sarea, în schimbul unor sume de bani, dar nu se ţin de promisiuni. Tot tinerii autori trebuie să îşi promoveze cărţile cum pot. Şi dacă eşti un tânăr fără experienţă în acest domeniu, eşti pierdut.
Degeaba ai talent şi scrii, dacă nu eşti promovat.

Promovaţi cartea înainte de a o termina – este gratis, aveţi la dispoziţie internetul: facebook, twitter, wordpress sau alte bloguri; socializaţi.
Daţi iama în ţară, cereţi ajutorul prietenilor, eventual apelati la un PR. O persoană care vă cunoaşte şi v-a citit.
DAR NU cereţi ajutorul altor autori. Nimeni nu te ajută, mai degrabă te critică. Puţini sunt acei autori care vor să dea o mână de ajutor. Restul sunt „prea importanţi”, „prea ocupaţi”.

Sfaturile mele:
– Scrieţi. Citiţi. Nu vorbiţi de ideile voastre cu alte persoane. Există riscul să vă fure ideile.

Primul lucru care atrage este coperta.
– Coperta este FOARTE importantă – ocupaţi-vă serios de ea, NU lăsaţi editura să se ocupe. Eu am păţit-o.

Traduceţi cartea
– Traduceţi cartea în engleză şi publicaţi pe site-uri ca Amazon sau Kindle. Astfel, aria de cititori se va extinde considerabil. Costurile unei traduceri bune sunt între 350-1000E, depinde unde nimeriţi.
– Puteţi publica şi în format electronic. După cum am spus, lumea se schimbă, trebuie să fim adaptabili. Costă mai puţin şi este mai rentabil.
– Nu apelaţi la edituri, sau, dacă o faceţi, aveţi grijă la cine mergeţi, informaţi-vă înainte.

Dacă aveţi nevoie:
– contactaţi-ma, să vă pun în legătură cu buna mea prietenă şi colaboratoare Oana; ea se ocupă de traducerile mele. Este extraordinară şi are tarife la fel de bune!
– de o fotografie pentru copertă, luaţi legătura cu PR-ul meu, Roxana Rusu, care pe lângă talentele numeroase, face nişte poze absolut fantastice.
– de o recenzie, un sfat, răspunsuri, orice, sunt aici pentru voi.

victorian-book31

Cheers !

Teaser al noului roman – Bran


Credeam că-l văd pe diavol în acei ochi goi, scurşi de viaţă.
Nu era nimeni.
Nici măcar moartea nu mi-o mai simţeam
Atunci când sufletul mi se desprinsese de trup.

Durerea nu exista. Decât o şerpuire rece prin coate şi creştet . Fusese totul rapid.
Şi un fel de usturime metalică, surdă. Un fulger.

„O să plăt…”
N-am mai apucat să-i spun ceea ce voiam. Murisem.
Şi s-a terminat.
Dar eu nu terminasem atâtea lucruri, mă ţineam cu mintea de un trup fragil ca din rumeguş şi paie putrezite.
Era straniu să ţi se ia viaţa.

„Probabil că voi fi pedepsită pentru toate relele pricinuite” îşi supse Kira în gând… şi simţi ceva vag, ca şi un iz de zâmbet ce i se aşternuse pe chip.

Nu va mai putea zâmbi niciodată….

DSC_0964

Tu – de Sofia Goublias


Aveam un blestem
În palmă
Şi păşeam singură
Pe o stradă prafuită
Iar cine voia să mă cunoască
Îmi întâlnea umbra.
Niciodată chipul.
Eu si umbra mea am mers
Undeva, în smoala nopţii
Nu ştiu ce s-a întâmplat
Poate că…
Stelele s-au săturat
Să vadă
Minciuni ce le şopteam la infinit
Poate că…
M-ai aşteptat
În semiintuneric şi
Ai umblat prin nopţi lungi
Ai umplut romane
Cu drame
Dar nu-ţi umplusei sufletul de
Mine…
De aceea, poate, ochii tăi visau goi
La meleaguri oculte
Şi păduri întunecate
În care numai poeţii pot pătrunde
Cu versuri nou-născute
Sau poate druizii, cândva demult
Când fierbeau în cazane
Vorbe şi plante aromate
Născând speranţe.
Sau poate… un vagabond
Fumator de opiu …
Sau poate un pictor cu părul lung
Şi foame-n pântece
Sau pianul şi vioara …
Dintr-o taverna într-un oraş medieval, departe-n ani
O mână de oameni
Ce nu-i cunoşteai
Şi cu care împărţeai
Alcoolul viselor tale
Din cupe de sticlă ieftină
În nopţi de lună bolnavă de singurătate
unde lupii se transformă-n oameni
Şi oamenii–n lupi
Şi-n acea melodie bizară
Nişte îngeri invizibili
S-au hotărât să
ne coasă palmele împreună
Ochii-ţi străluceau aurii
în seara aceea
şi mai sorbeai o gură de libertate
vărsându-te sub lanţuri de rugină
iar eu privind ,
mi-am oprit inima pentru câteva secunde
limbile ceasului fugind înapoi
cu o mie de ani
hipnotizându-mă.
De atunci…
Noaptea a început la tine
Mai încolo, nu-mi păsa ce va fi
Atâta timp cât mă odihnesc mereu
Goală
Între cearşafurile tale.
1459003_631161540269145_1551199696_n

Foto: Rusu Roxana
Model: Giorgiana Coman

Interviu cu Sofia Goublias


2013-11-12 18-30-271. Cum ai început să scrii ?

De mică am cochetat cu arta. Pictam, cântam, dansam. Voiam să devin de toate, dacă s-ar fi putut.
„De ce suntem oare îngrădiţi să trăim în baza unor reguli rigide şi să devenim roboţi? De ce eşti sfătuit de părinţi să o iei pe un anume drum, când tu poate vrei să mergi paralel sau deloc cu acea direcţie? Oare nu putem avea mai multe profesii? Ce e mai important: ce vrea lumea de la tine sau ce vrei tu?”; gândeam asta cand aveam 13-14 ani, dar la fel simt şi acum.
Şi am facut exact cum am vrut, am devenit tot ceea ce am vrut, mi-am urmat visurile, şi nu îmi pare rau, deşi am avut şi momente de ezitare şi confuzie.
Este greu să scrii şi să publici la noi. Dar nu imposibil. Şi chiar dacă publici, la noi în ţară, greu se fac bani din arta, asta se ştie.
Pe lânga scris, am terminat Dreptul, sunt un makeup artist fanatic, am învăţat 5 limbi străine, am cântat în tavernele din Grecia, alături de verii mei, am pictat, am călătorit, am facut tot ceea ce am simţit, şi pe langa asta m-am şi distrat teribil. Înca fac acest lucru, ne spune Sofia amuzată.

2. De la ce vârstă ai început să scrii şi care a fost prima scriere ?

Am tot scris, de când am învăţat alfabetul. Scriam mereu compuneri la şcoală; cred că aşa a început totul. Când eram mică, tatăl meu îmi citea legende greceşti şi eram fascinată de ele. Mama, pe de altă parte, îmi spunea poveşti din folclorul românesc şi rusesc. Cred că din cauza asta mi s-a dezvoltat şi o fantezie debordantă: îmi imaginam mereu Zei mistici şi Eroi neînfricaţi.

Prima mea scriere mai „serioasă” a fost un eseu, inspirat din “Micul Prinţ” de Antoine de Saint-Exupéry. Am luat 10 la acea compunere şi toată clasa era mută de admiraţie;  încă ţin minte acel moment de „glorie”.

3. Şi atunci ai decis că era timpul să devii scriitoare?

Nici vorbă. Eu scriam la şcoală, deoarece eram obligată sa o fac. Mă simţeam foarte ciudat când îmi citea cineva compunerile şi deseori rupeam colile respective, ca să nu le găsească părinţii mei. Abia pe la 22 de ani, am lasat o dragă prietenă sa-mi citească scrierile.

4. Ai şi publicat atunci ?

Nu, am publicat pe la 23 de ani, când am terminat de scris romanul.

5. De unde îţi vin ideile?

De pretutindeni, dintr-un impuls de moment, dintr-un sentiment, dintr-o muzică ce mă inspiră, poate chiar şi din discuţia cu o persoană. Ador muzica clasică – Beethoven, Chopin şi nu numai. Sunt unele piese ce mă vrajesc şi mă transpun într-o stare aproape mistică. Atunci începe „nebunia” şi vreau să fiu lăsată singură, cu muzica mea, pixul şi caietul meu. Iubesc să scriu înainte de mână, totul pe hârie, mi se pare personal. Chiar dacă e puţin mai greu să rescriu, mai ales când vine vorba de romane.

6. Cum ţi-a schimbat scrisul viaţa?

Când eram adolescentă, deşi eram populară, nu mă simţeam în elementul meu alături de oameni. Simţeam nevoia câteodată să evadez într-o lume perfectă, o lume victoriană cu rochii somptuoase, etichetă, o lume cu lumânări, nu cu electricitate, cărti, nu televizor… şi atunci, în singuratatea mea voită, scriam.
Şi mă simţeam mai bine. Deşi cădeam într-o stare melancolică. Lumea spune că melancolia e ceva negativ. Nu e. E o tristeţe veselă.
Îmi place să-mi cutreier singuratatea minţii şi să dau lumii ceva în schimb.
Scrisul m-a schimbat atunci când, după publicare, am primit reacţii de la public. Atunci când celălalt iese din starea zilnică şi se poate relaxa, când poate învăţa ceva din ceea ce am scris, atunci când stârnesc o reacţie pozitivă în cineva; atunci sunt fericita.
Indiferent cât voi mai fi în această lume, scrierile mele îmi vor supravietui şi vor dăinui poate şi 100 de ani – sau mai mult. Cine ştie prin ce anticariat prăfuit, un tânar din anii 2113 îmi va citi cărţile?!

Despre Sofia Goublias


SOPHIA2Scriitoare, pictoriţă, make up artist, poliglotă, iubitoare de tot ceea ce implică astrologia, arheologia, ocultismul.
Să cresc a fost distractiv, pentru că am fost mereu prinsa între două lumi, două naţiuni, două mentalităţi distincte, călătorind între două ţări: Grecia şi Romania.
Eram copilul paradox şi îmi plăcea să scriu şi să „regizez” poveşti alături de prietenii mei, punându-i să-mi interpreteze personajele. Aveam o gamă larga de alegeri ce mă inspirau: de la poveştile folclorului românesc, cu iele, demoni şi vampiri, până la legendele zeilor greci.
Îmi plăcea să fiu în centrul atenţiei, dar totuşi eram un copil singuratic (de aici şi paradoxul), adorând momentele de solitudine, când puteam galopa liniştită prin mintea mea.
Prinsă între vise de grandoare şi realitate, mereu schitez mental diverse poeme, scenarii sau idei de noi romane. Totodată, ador să simt cum numai un scorpion veritabil o face. Cred în astrologie, însă nu în horoscop.
Am început să scriu la varsta de 14 ani, după ce m-am îndrăgostit iremediabil de lectură – citeam orice, oricând. Scriam în mare parte poeme tenebroase, disecând pe hârtie subiecte ca „scopul vieţii”, “iubirea” şi cam orice sentiment experimentat. Nimeni nu ştia ca scriam.
Apoi, am urmat o Universitate, luându-mi Masterul în Drept – diplomă pe care nu am folosit-o niciodată, deoarece am preferat să mă ocup de ceva creativ, lejer: arta.
La facultate am cunoscut-o pe cea mai bună prietenă, Madi, căreia i-am arătat scrierile mele şi care nu s-a lăsat până nu m-a convins să public.
După ce la 23 de ani am publicat primul meu roman – „Iubire între două lumi”- în România, am urmat o carieră online ca jurnalist, blogger, review-er şi colaborator, postând în reviste de modă cunoscute – printre care Elle şi Cosmopolitan –, dar şi pe alte site-uri.
La cei 29 de ani împliniţi, am o minte care nu se odihneste niciodată, prietenii poreclindu-mă „Pepsi”, din cauza acidităţii şi „toxicităţii” mele.
Momentan lucrez la cel de al doilea roman şi încerc să ajut cât se poate de mult tânăra generaţie de scriitori să se facă remarcată, eventual chiar şi să publice.